Ziua 131. AMR 234.

Aproape că nu am putut azi respira de atâta iubire câtă mi-a ieșit în cale! Inimioare din ciocolată, din marțipan, din turtă dulce, din baloane, din pene, din fum, din fluturi, din flori. Până și pâinea mea cu șase cereale era tot în formă de inimă! M-am refugiat în casă, m-am baricadat, am interzis oricui să dea drumul la televizor sau la radio ca nu cumva să scape vreo inimioară prin eter, zău că dădeam în diabet de atâta dulcegăreală... Apoi am avut conversația aceea grea despre iubire și m-am pus pe gândit: ce e, dom'le, iubirea asta și de ce ne dăm atâta cu capul de pereți din cauza ei?
IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relații sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. și refl. recipr. A ține extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti.
Definiție seacă și deloc edificatoare, m-aș lipsi bucuroasă dacă ar fi așa de simplă.
Dragostea de zână e complicată, oameni buni! Cuvintele de ordine sunt "totul sau nimic", nu există jumătăți de măsură, dă totul, nu păstrează nimic pentru ea. Nu vede, nu aude, nu o interesează nimic altceva și nimeni altcineva.
Se trezește pentru omul pe care îl iubește, e cu el în gând peste zi, adoarme zâmbindu-i și îl visează întreaga noapte.
Nu-și găsește locul când e plecat, doarme pe perna lui și ajunge la aeroport cu o oră înainte, de parcă dorul ei ar propulsa avionul în care se află Valentin.
Munca la serviciu și acasă, călcatul, spălatul rufelor și vaselor, curățenia bisăptămânală, aprovizionarea, pe toate le face zâna chicotind și ciripind, în pași de vals. Cam ca în desenele animate cu Albă ca Zăpada. (Mâncare nu face, să nu exagerăm.)
Cântă ca o privighetoare din zori și până-n seară, e dulce ca o cireașă de iunie și moale ca un prosop ținut două zile în coccolino.
Își arată colții ca o tigroaică atunci când cineva îndrăznește să-l critice pe Vali.
Pleznește de mândrie pentru succesul lui Valeriu al ei în carieră, îl susține, îl ascultă mesmerizată cum îi explică graficele de vânzări, lasă tot și îl urmează în locuri în care nu are prieteni, familie sau job.
Când Valerian are bube, zâna nu le piscălește (a piscăli= a scotoci, a zgândări) deși o tentează ditamai coaja numai bună de încercat cu unghia. Îl lasă pe el să o dezinfecteze, să o oblojească, să o trateze cu blândețe, în ritmul lui, în felul lui. Ce mai contează că tratamentul e neadecvat și buba e tot acolo și după, să zicem, șase ani?
Zâna nu folosește lesă sau zgardă, nu crede în eficiența lor, are încredere în inteligența superioară a lui Valerică.
E cam fraieră zâna, vă ziceți în barbă, dar așa știe ea să iubească. Nu poate defini iubirea decât prin alăturarea cu tandrețe, confort, libertate, atenție, admirație, respect, siguranță, implicare, complicitate, dorință de a proteja, valorizare, susținere, abținere. Cu micul amendament că enumerarea de mai sus nu stă în picioare dacă nu e susținută de RE-CI-PRO-CI-TA-TE.
Am omis ceva? Are cineva o altă definiție? Helăău!


I miss Zuzuca.