Ziua 109. AMR 256.

De ce îmi place mie să merg în Godot:
-nu trebuie să umblu ca apucata după bilete de teatru și nici să stau la coadă pentru ele. Aici faci rezervare telefonic sau on-line (eu folosesc Facebook) și îți primești biletul la intrare. Ești condus la masa care ți-a fost repartizată, stai în scaune comode, bei cafea, bere sau orice altceva îți dorește inimioara.
-poți să socializezi ca într-un club obișnuit, înainte și după terminarea piesei.
-e destul de probabil să fii întâmpinat de tinerii actori pe care, un pic mai târziu, îi vei aplauda pentru prestație.
-nu am auzit niciun telefon sunând în public în timp ce pe scenă se juca.
-nu riști să vezi piese ușurele și frivole dar nici unele complicate și grave.
Cred că cel mai mult mă încântă ideea că e un loc în care tinerii actori sunt ajutați să se exprime. Altfel i-am vedea doar în reclame tv.
In seara asta m-am delectat cu Breaking Up de Michael Cristofer, responsabil, printre altele, pentru scenariile Falling in Love cu Meryl Streep și Robert De Niro, The Witches of Eastwick cu Jack Nicholson. Actorii, Alexandra Ioniță si Cătălin Babliuc, au fost minunați, după părerea unanimă a celor cu care am comentat.
În Breaking up oricine se poate regăsi. E o poveste de dragoste care se termină trist, așa cum se întâmplă cu multe alte povești de dragoste neapreciată la momentul potrivit.
Și dacă nu aveți cum să ajungeți la Godot, căutați filmul cu Russel Crowe și Salma Hayek. Și-mi spuneți și mie dacă e reușit pentru că nu l-am văzut.