marți, 11 ianuarie 2011
Ziua 103. AMR 262.
Vaaai, ce ciufută am fost ieri! Nici azi nu mă pot lăuda că am fost mai amabilă, dar măcar nu am mai mârâit la oricine dorea să interacționeze cu mine. Ba chiar am ieșit la o cafea de seară. Cu zmeul din dotare si cu o prietenă. Nu mai știu cine a fost cu ideea să mergem la High Heels, în Beller. Eu oare??? "Procesul" lui Kafka este poveste de adormit copiii în comparație cu povestea în care am intrat noi, odată ce am pășit în cafenea. Din ușă, totul părea foarte fancy: fotolii asimetrice, comode, candelabre cu cristale, fum puțin și lume rară...hm, aici e de zână...Ne-am instalat, ne-am făcut comozi, am comandat ceaiuri și taca-taca până ne-am primit ceainicele; yummy, ce esteri, ce arome, iasomie, cardamon, infuzie, nebunie! Când să turnăm, ceștile erau murdare. TOATE TREI! Erau golite de ceai dar nespălate. Ne uitam unul la altul și nu ne venea să credem... O chemăm pe fătuca oacheșă care ni le adusese și îi arătăm și ei grozăvia. Ea, imperturbabilă, ia ceștile și ne aduce altele în câteva secunde, scuzându-se: " Așa sunt toate, să știți, așa e porțelanul!" Pe naiba, acestea erau curate și uscate, oare chiar aveam mutre de tâmpiți? Ne-am declarat satisfăcuți de ceștile noi și am trecut rapid peste pasul doi și trei din ceremonialul ceaiului, nu de altceva dar riscam să bem ice tea dacă mai stăteam la negocieri. Sfinte Lo Yu, ocrotitorul tufelor de iasomie, cu ce ți-am greșit de mi-ai turnat pelin în ceașcă?!? Cred că infuzia era făcută de dimineață căci toată amăreala a zece femei nesatisfăcute se strânsese în ceașca mea! Nu m-am putut atinge de el dar măcar conversația era agreabilă. Nu a noastră. A celor de la mesele vecine: în față, trei blonde își comparau și măsurau unghiile false, în dreapta O.R. făcea terapie prin telefon cu vreun psiholog că altfel nu-mi explic de ce trebuia să știe toți din jur prin ce chinuri sufletești trece ea. În stânga, un tip cu cămașă roz era bucuros și-i împărtășea bucuria vreunui alt psiholog, blond și cu buze senzuale, zic eu: " Am aflat ce înseamnă "hani"! Hai, mă, chiar așa? Eu sunt "hani" al tău?" Pfff, și vorbea plângăcios așa, alintat...Și golea o farfurie cu spaghetti carbonara în timp ce vorbea. Am pufnit în râs când ne-am dat seama că noi nu mai vorbeam ci ascultam conversațiile din jur. Delicioase, de altfel. Nu anoste ca ale noastre, noi vorbeam despre mâțe, vaccinuri, călătorii în Africa și Alaska. Și când mă tăvăleam mai abitir în fotoliul meu roșu cu alb (pe care l-am intuit de la primul contact că e cam șubred dar oacheșa de mai sus m-a asigurat că așa e modelul), am simțit cum cedează. Cu disperare în ochi și-n toți mușchii, m-am proptit cu zgomot în geamul din spatele meu. Bun geam! A rezistat impactului și astfel am ratat ocazia să socializez cu podeaua și cu picioarele mesei. Am râs dar cam strâmb și am considerat că e momentul să o luăm cătinel spre casă. Unde m-am conectat la Facebook: pe wall trona deja o poză cu masa și ceștile noastre de ceai. Cu comentariul "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Facerea de bine, futere de mamă
E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...
-
Sâmbătă după prânz, m-am dus, invitată de niște cunoștințe vechi, la o acțiune organizată de compania NuSkin. M-am urnit cu greu de pe c...
-
Sunt Taz. Ne-am văzut în decembrie și ianuarie aproape zi de zi, după ce m-a călcat mașina și mi-am fracturat lăbuța. Zâna m-a adus într-u...
-
Cât de îndepărtată mi se părea ziua aceasta atunci când m-am apucat de scris, cât de mult îmi doream la un moment dat să se grăbească și să ...
Sa-mi fac cruce de acum incolo cand mai ajungi la mine in cafenea,ca nimic sa nu-ti atraga antipatia sau atentia,ca cine stie ce cronica imi faci! Tare carcotasa esti si insensibila la problemele oamenilor!
RăspundețiȘtergerePăi dacă îmi dai o ceașcă murdară, fii sigură că nu te mai spală zece ape! Cât despre problemele celor din jur, să-și facă, dom'le blog! :-)))
RăspundețiȘtergere