Ziua 63. AMR 302

Azi a venit iarna, de n-ar mai fi venit! Am băgat de seamă de dimineață, când am găsit mașina înghețată bocnă.
Nici nu știu când a încetat să-mi mai placă, copil fiind aș fi dormit în zăpadă de dragă ce-mi era. Trebuia ca mama să mă amenințe ca să intru în casă și se îngrozea când îmi vedea degetele de la picioare încrețite de umezeală. Dar ce îmbujorată eram! Și ce-mi străluceau ochii! Și ce poftă de mâncare mai aveam!
Acum mă indispun când privesc pe geam și văd alb în fața ochilor: am cauciucuri de vară, îmi vor îngheța mâinile instant oricâte perechi de mănuși aș purta, sigur îmi voi rupe un toc în încercarea de a rămâne în poziție verticală cu orice preț. Am căzut acum 10 ani pe niște trepte înghețate și o doamnă care era martoră la incident mi-a zis: "Te măriți, duduie!" Și m-am măritat după câteva luni! ;-) Așa că, pentru stabilitatea mea, prefer să stric câteva perechi de cizme înfigându-mi bine tocurile în gheață.
Știu că pe mulți i-a ținut în casă vremea oribilă dar eu am plecat pe la 10 la cafea și m-am mai întors după amiază, târziu. Am stat o vreme în pat (nu mă întrebați ce căutam în pat la ora 5 că nu vă spun!), am urmărit rotocoalele de fum care ieșeau pe coșul unei case vecine și am încercat să mă conving că nu am adus cu mine în noua casă mizeria de dincolo.
Nici cei cu care mi-am petrecut restul serii nu s-au speriat de ghețuș și de frig. Sunt oameni dragi cu care am dezbătut teme importante pentru mersul omenirii: dragostea și sexul, artefactele egiptene, locuri cu povești și mister :-) Fondul muzical de le Exile a făcut toți banii: șlagăre românești care numai la Radio România Actualități se mai aud.