Jurnal de zână

joi, 9 iunie 2011

Ziua 236. AMR129.

Am făcut curățenie pe facebook și de data asta am tăiat în carne vie. Prea puțină lume mai zice ceva interesant, a devenit un fel de loc în care vii să tragi repede din țigară și nu zăbovești mai mult de 1o minute. Filmul cu mama pisică ce-și îmbrățișează puiul-pisică l-am văzut postat pe vreo 15 wall-uri. Nu că n-ar merita, îl am și eu salvat la favorite, în cazul în care voi avea nevoie să mă tratez cu o doză de drăgălășenie atunci când moralul meu se va afla periculos de aproape de șireturile de la pantofi.
Am făcut curățenie în dulapuri, în sertare și-n cutii; multe din lucrurile care mi se păreau importante acum un an au ajuns la gunoi.
Am nevoie de spațiu, mă simt înghiontită, îmbrâncită, împinsă de colo până colo. Încă mai am vânătăi chiar dacă au căpătat culoarea aceea gălbuie nesănătoasă, semn că sunt pe trecute. Din când în când, le împung cu degetul ca să verific cât de tare mai dor. Aproape că nu mai simt nimic, dar parcă mi-era mai bine atunci când mă tăvăleam de durere doar dacă le atingeam ușor.
Acum aș vrea să petrec un timp aici:

Eu și cucii. Sau păsările-liră, papagalii, vulturii și ce alt păsăret s-o mai avânta pe la înălțimile acelea. Să iau o pauză de la viața de acum și să mă odihnesc un pic pe prispă, să-mi bălăngănesc picioarele în aerul de dedesubt. Promit să nu mă aplec prea tare în afară...