Lumânărica lui Alexandru. Cu șoricei și năsturei.

Hello, November!

 Ce săptămână nebună!

Nu-mi mai aduc aminte ce-a fost sau dacă au fost luni, marți și miercuri. 

M-am trezit deodată că e joi și am dovleci de sculptat. 

Așa pentru Andrei:

Și așa pentru Andreea.

A trecut Halloweenul, să ne concentrăm pe botezul lui Denis. Când e? Sâmbătă sau duminică?

Stai, de fapt, Denis botează și sâmbătă, și duminică. Nici nu cred că-și mai desface cocul de nașă, ce rost ar avea? 

Sâmbătă la 13 00 îl botezăm pe Ștefănuț. Biserica goală, mămăicile se agitau, ștergeau geamurile, numărau bani și lumânări, nu părea că preocupă pe cineva botezul meu.

Știți, botez, ora 1, cristelniță...

Da, mamă, sigur.

În 5 minute a apărut cineva rostogolind cristelnița. Mămăicile continuau să șteargă vitraliile și să numere banii. În 10 minute am terminat și eu treaba.

Măi să fie! Bebeluș deloc, nașa ioc, popa nicăieri.

Mă izbește deodată un gând: dacă nu e asta biserica lui Denis?

Mă reped afară să mă uit pe pereți, la naiba, nicăieri nu scria. Un enoriaș tocmai ieșea Aveți idee ce biserică e asta? 

E ortodoxă, duduie.

Duh! Taci că până aici e bine, m-am gândit. 

Da, dar care e numele ei?

Păi Sfinții Cutare și Cutare...

Și mi s-a părut că se uită la mine așaaa... cu teamă. Sper că și-a dus mâna la buzunarul de la piept pentru că avea vreo palpitație, nu că i-a trecut prin cap că vreau să-i iau portofelul.

Mă rog, e problema lui. Nimerisem biserica.

Alaiul și popa au ajuns în același timp, jumătate de oră mai târziu.

Duminică la 13 30 am botezat-o și pe Anais. La aceeași biserică, ticsită de data asta. Jale mare!
Nu mai funcționa boilerul și încălzeau apa pentru botez într-un ibric electric.

Oricum, în caz de ceva, puteam să ne reorientăm. Peste drum sclipea mândră altă biserică. 

Botez Anais

Botez Ștefan

Lumânărica Anastasiei

Lumânărica lui Patrick