Și ce mi-a fost dat să văd odată ajunsă?! O mândrețe de cort alb care cobora spre lac, departe de lume, de mașini, de câini vagabonzi, de clădiri, de depozite, de furnale etc. Nu se auzeau decât cucii și broscuțele, iarba era umedă de rouă iar aerul mirosea a verde.
Se montau lampioane și făclii, se împodobeau arcade cu flori, se așezau fețele de masă călcate impecabil, se împătureau naproane multicolore iar scaunele nu erau acoperite cu huse. Nimerisem în Rai fără să fiu avertizată. Și unde mai pui că mireasa Roxana era veselă ca o albinuță iar mirele Dodo un hoț de inimi de cățel ce n-ați văzut căci asistentul Taz m-a abandonat în secunda 2.
Treaba a mers ca unsă: am împrăștiat pe mese pachetele de flori, bolurile, fluturii, cărțile, ceasurile, ramele vechi. E bine? E perfect! Atunci ne vedem la toamnă, în septembrie, ca să facem o nuntă fresh, cu ranunculus roz și mult baby's breath, cu umbrar din baloane suspendate și voal, cu lumânărele în borcane și sticle și cu multe alte lucrușoare cochete.
Dacă vă plac nunțile idilice, fără scrobeală, fără luciu, dacă vreți să vă așezați verighetele pe deget și să vă sărutați prima oară ca soț și soție pe un ponton, sub sălcii și plute, dacă preferați licuricii luminilor arhitecturale, atunci vă veți îndrăgosti instantaneu, ca și mine, de locul acesta. Întrebați-mă de el și jur că pot să vă povestesc despre el câteva ore bune.
